Cerbul de la Tisaşu, care a fost primul exemplar mai deosebit recoltat de N. Ceauşescu, a creat încă de la început un precedent incomod pentru cei ce aveau sarcina organizării vânătorilor oficiale. Precedentul consta în faptul că împuşcând de la începutul afirmării lui ca vânător, un cerb cu trofeul mai deosebit, având ramuri numeroase şi coroanele bogate în terminaţii, şi-a dorit să vâneze mereu doar astfel de cerbi. Pentru cei ce aveau sarcina organizării aşa ziselor vânători oficiale, această meteahnă a unui om orgolios şi perfecţionist (obsedat de autodepăşire) aşa cum era Ceauşescu, a constituit un element de dificultate majoră. Pasiunea lui Ceauşescu pentru cerbii cu multe ramificaţii ale coarnelor era aşa de mare, încât era dispus să se deplaseze în cele mai greu accesibile locuri, dacă era informat că acolo ar fi existat un asemenea exemplar. Pentru urmărirea exemplarelor de vânat cu valoare deosebită şi în general pentru buna organizare a vânătorilor, Ceauşescu avea un fel de consilier personal pe probleme cinegetice.

Am înfiinţat fundaţia Pro Ursus în 1997 cu scopul declarat de a asigura protecţia ursului, a celorlalte răpitoare din Carpaţi, cât şi a întregii faune cinegetice. După înfiinţare,fundaţia a fost înscrisă în IBA (International Association for Bear Research and Management) din S.U.A. Raţiunea înfiinţării acestei fundaţii, a fost determinată de necesitatea protejării reale şi nu formale a faunei sălbatice din România, şi în mod deosebit a răpitoarelor mari în fruntea cărora se află ursul brun.