Protejarea pădurilor trebuie înţeleasă în contextul dezvoltării durabileşi a conservării ecosistemului forestier prin cele două componente de bază ale sale: vegetaţia şi fauna. Intre cele două componente există o relaţie de interdependenţă reciprocă care dă posibilitatea integrării lor şi dezvoltării durabile prinr-un echilibru dinamic.

Orice input printr-o intervenţie brutală a factorului antropic poate duce la dezechilibrarea componentelor sistemului. Funcţie de intensitatea şi durata factorului de influenţă, echilibrul se poate refece sau se poate prăbuşi fapt ce poate fi confirmat de numeroasele zone despădurite de pe suprafaţa terei, care sunt candidate potenţiale la fenomenul de deşertificare. Pădurea după cum este arhicunoscut are două funcţii principale :

1.Protejarea ambientului şi implicit a vieţii prin numeroasele sale funcţii (reglarea echilibrului hidrologic, purificarea atmosferei etc.}

2. Producerea de lemn şi alte bunuri materiale (fructe de pădure, ciuperci,plante medicinale, vânat etc.) Prin recoltarea lemnului,
ceea ce înseamnă de fapt tăierea arborilor, cad automat şi funcţiile de protecţie, ale căror beneficiari sunt în primul rând toţi oamenii, indiferent dacă sunt sau nu proprietari de pădure.

Cu alte cuvinte, în momentul când proprietarul de pădure doreşte să bneneficieze de efectele economice ale lemnului său din propria pădure, privează pe ceilalţi oameni de a beneficia de oxigen şi alte facilităţi pe care arborii le ofereă vieţii în general. Exprimându-ne mai lapidar se poate afirma: dreptul de proprietate asupra pădurii are ca obiect de posesiune doar lemnul, nu şi funcţiile care aparţin dreptului la viaţă al tuturor oamenilor.

In consecinţă ne putem întreba la modul retoric: proprietarul de pădure în virtutea garanţiei pe care constituţia o dă proprietăţii private, are el dreptul să pună în pericol viaţa celorlalţi? Iată una din marile provocări pe care ni le va pune gestionarea durabilă, protecţia şi conservarea fondului forestier, vis a vis cu respectarea dreptului de proprietate în momentul când vom fi în C.E, având în vedere faptul că nivelul de conştiinţă şi cultură ecologică şi de ce nu şi civică a noului proprietar de pădure din România este cu mult rămas în urma comparativ cu a celui din europa occidentală.